joi, 22 octombrie 2009

ganduri inutile

Ma sfasie un lup. Si musca din mine. Si sangele meu e negru si inchegat. Riposta e inutila, am murit déjà. Acum vad de fapt ce a fost. Starvul meu pluteste inert si sfartecat. Eu, dintr-o alta lume, incerc sa-l ingrop in uitare. A inceput sa ploua , pamantul absoarbe lacom sangele bolnav iar lupul da tarcoale prazii. Eu, dintr-o alta lume, tip. M-ati uitat, m-ati omorat si acum ma plangeti. Plangeti si va tanguiti. Durerea falsa si lucioasa mi-a putrezit sufletul. Acum, prinsa intr-un om cu usa in loc de cap, bat la poarta voastra si va cer un nume. Mi-ati faurit capcane dulci, letale. Va deschideti capetele sa pot intra dar e intuneric si nu vad unde e raiul si care este iadul. Lanturile sunt grele, imi apasa ranile, ma inteapa lacrimile, ma sufoca tipetele, urletul meu e ragetul vostru lacom si perfid. Acum va vad. Sunteti goi si plini de sange. Ranjetul vostru ma sperie si fug, fug spre nicaieri. Ma urmariti cu oasele frante , va tarati dar ranjetul se aude inca obsesiv. M-ati omorat iar acum ma purtati spre cloaca iadului. Iadul in care veti putrezi cu totii. Imi cereti indurare, va scuip si va tarati in urma pasilor mei. Curand voi disparea dar pana atunci rugati-va sa nu va creasca aripi caci vor fi de fier. Alintati chipuri de foc si va scaldati in pasiuni efemere, iubiti animale voluptoase si ignorati dorul fara margini. Batjocoriti sufletele amagite, scuipati obrajii care va mangaie, biciuiti corpurile care vi se ofera, aruncati spini in calea celor muti, cantati pentru urechile surzilor, sunteti schimonositi in fata orbilor. Rugati-va sa nu va creasca aripi caci vor fi de fier.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu