duminică, 15 noiembrie 2009

Ma simt ca un alcoolic ce se zbate in viciul sau. se spune ca prima luna e cea mai grea si , la dracu, sper sa fie adevarat. sper ca iadul asta in care ma complac acum sa nu devina permanenta mea casa. Am obosit sa ma prefac puternica cand , de fapt, fiinta mea se destrama. Am obosit sa ard in iadul pe care singura mi l-am faurit - coplesita de o vina ce nu o port, de suflete pe care nu le vreau, de oameni pe care nu-i cunosc. Scapare nu exista pentru ca nu ma pot schimba. Am inceput totusi sa pierd din ceea ce ma definea candva : constiinta. Asta seara sunt linistita, parca resemnata. Durerea persista dar, astazi, nu e destul de puternica incat sa imi domine intreaga fiinta. Astazi sunt eu asa cum demult nu am mai fost - un sunet de vioara in pustiu, fara vointa, fara ura, fara sentimente.

Un comentariu:

  1. [OFFTOPIC] Deci esti pretentioasa ca-n exagerarea VOITA de aici (http://atreiapersonalitate.blogspot.com/2009/10/cat-de-usor-poate-fi-facuta-o-femeie.html).

    RăspundețiȘtergere